Prezentare generală
Leordina - o lume în miniatură
AÅŸa se prezintă azi Leordina: un spaÅ£iu locuit de oameni care mai lucrează pământul, lemnul sau lâna din zori ÅŸi până în seară, care îÅŸi hrănesc ÅŸi îÅŸi îngrijesc vacile, oile, caprele, găinile, raÅ£ele sau gâÅŸtele, care mână bine ÅŸi iute caii sau îÅŸi îndeamnă boii să tragă carăle încărcate, care se mai odihnesc noaptea ÅŸi se scoală dimineaÅ£a devreme, care mai ară, seamănă ÅŸi recoltează, ÅŸi cosesc, ÅŸi fac clăi, ÅŸi fac horincă toamna, ÅŸi taie porcul de sărbători; ei sunt oameni care mănâncă ÅŸi beau, ÅŸi joacă ÅŸi horesc, ÅŸi strigă la nunÅ£i ÅŸi la petreceri că-i scoate glasul ceterii ÅŸi din mormânt; ÅŸi apoi iar sădesc pruni ÅŸi meri, ÅŸi peri, ÅŸi cireÅŸi ÅŸi mai merg la târguri, pe sate sau la Sighet, ÅŸi sapă fântâni ÅŸi înalţă case, ÅŸi merg la începutul verii cu stânele de oi până departe pe munÅ£ii dinspre Bucovina ÅŸi GaliÅ£ia, ÅŸi mai merg ÅŸi în judecăţi cu pricini de avere, au prieteni ÅŸi au duÅŸmani, iar feciorii fac joc cu ceteraÅŸ când merg în cătane, ca să-i aÅŸtepte fetele cu încredere în norocul hărăzit; ÅŸi mai merg toamna târziu ÅŸi prin butinuri ca să mai câÅŸtige ceva bani ÅŸi să aibă de unde veni acasă de Crăciun, ÅŸi se bucură de împliniri, ÅŸi se necăjesc de nu le merge bine; ei sunt oameni care speră să le fie mai bine măcar copiilor lor, ÅŸi se roagă creÅŸtineÅŸte, ÅŸi fac nunÅ£i în chiÅŸilegi cu druÅŸte, călăreÅ£i ÅŸi steag, ÅŸi se străduiesc să aibă copii sănătoÅŸi pe care-i îndeamnă să meargă la ÅŸcoală, ÅŸi-i înmormântează pios pe cei învinÅŸi de lume ÅŸi trecuÅ£i la cele veÅŸnice, aÅŸa cum au apucat ÅŸi au moÅŸtenit din veac.
Asta o fac cei de acasă, continuatorii generaÅ£iilor de leordeni, păstrătorii tradiÅ£iilor locului. Ei cred că bunul Dumnezeu le-a hărăzit acest loc binecuvântat, considerat de ei a fi centrul lumii ÅŸi care de peste 600 de ani poartă acelaÅŸi nume, Leordina, ÅŸi de aceea ei îl sfinÅ£esc cu munca lor, cu încrederea că nu le poate fi mai bine nicăieri în altă parte ÅŸi-i consideră ca fără de noroc pe cei îngropaÅ£i în alt pământ decât cel în care se odihnesc moÅŸii ÅŸi stămoÅŸii lor.
Dar lumea se schimbă, ÅŸi mulÅ£i din cei născuÅ£i în hotarul Leordinii sunt atraÅŸi de ÅŸcoală, cresc cu alte aspiraÅ£ii decât părinÅ£ii lor ÅŸi devin fii rătăcitori, care pleacă în Å£ară sau în străinătate ÅŸi, cel mai adesea, rămân pe alte meleaguri ca venetici, ca imigranÅ£i, ca fermieri sau muncitori, ca negustori sau oameni de afaceri, sau poate chiar ca intelectuali.
AÅŸa se prezintă azi Leordina: un spaÅ£iu locuit de oameni care mai lucrează pământul, lemnul sau lâna din zori ÅŸi până în seară, care îÅŸi hrănesc ÅŸi îÅŸi îngrijesc vacile, oile, caprele, găinile, raÅ£ele sau gâÅŸtele, care mână bine ÅŸi iute caii sau îÅŸi îndeamnă boii să tragă carăle încărcate, care se mai odihnesc noaptea ÅŸi se scoală dimineaÅ£a devreme, care mai ară, seamănă ÅŸi recoltează, ÅŸi cosesc, ÅŸi fac clăi, ÅŸi fac horincă toamna, ÅŸi taie porcul de sărbători; ei sunt oameni care mănâncă ÅŸi beau, ÅŸi joacă ÅŸi horesc, ÅŸi strigă la nunÅ£i ÅŸi la petreceri că-i scoate glasul ceterii ÅŸi din mormânt; ÅŸi apoi iar sădesc pruni ÅŸi meri, ÅŸi peri, ÅŸi cireÅŸi ÅŸi mai merg la târguri, pe sate sau la Sighet, ÅŸi sapă fântâni ÅŸi înalţă case, ÅŸi merg la începutul verii cu stânele de oi până departe pe munÅ£ii dinspre Bucovina ÅŸi GaliÅ£ia, ÅŸi mai merg ÅŸi în judecăţi cu pricini de avere, au prieteni ÅŸi au duÅŸmani, iar feciorii fac joc cu ceteraÅŸ când merg în cătane, ca să-i aÅŸtepte fetele cu încredere în norocul hărăzit; ÅŸi mai merg toamna târziu ÅŸi prin butinuri ca să mai câÅŸtige ceva bani ÅŸi să aibă de unde veni acasă de Crăciun, ÅŸi se bucură de împliniri, ÅŸi se necăjesc de nu le merge bine; ei sunt oameni care speră să le fie mai bine măcar copiilor lor, ÅŸi se roagă creÅŸtineÅŸte, ÅŸi fac nunÅ£i în chiÅŸilegi cu druÅŸte, călăreÅ£i ÅŸi steag, ÅŸi se străduiesc să aibă copii sănătoÅŸi pe care-i îndeamnă să meargă la ÅŸcoală, ÅŸi-i înmormântează pios pe cei învinÅŸi de lume ÅŸi trecuÅ£i la cele veÅŸnice, aÅŸa cum au apucat ÅŸi au moÅŸtenit din veac.
Asta o fac cei de acasă, continuatorii generaÅ£iilor de leordeni, păstrătorii tradiÅ£iilor locului. Ei cred că bunul Dumnezeu le-a hărăzit acest loc binecuvântat, considerat de ei a fi centrul lumii ÅŸi care de peste 600 de ani poartă acelaÅŸi nume, Leordina, ÅŸi de aceea ei îl sfinÅ£esc cu munca lor, cu încrederea că nu le poate fi mai bine nicăieri în altă parte ÅŸi-i consideră ca fără de noroc pe cei îngropaÅ£i în alt pământ decât cel în care se odihnesc moÅŸii ÅŸi stămoÅŸii lor.
Dar lumea se schimbă, ÅŸi mulÅ£i din cei născuÅ£i în hotarul Leordinii sunt atraÅŸi de ÅŸcoală, cresc cu alte aspiraÅ£ii decât părinÅ£ii lor ÅŸi devin fii rătăcitori, care pleacă în Å£ară sau în străinătate ÅŸi, cel mai adesea, rămân pe alte meleaguri ca venetici, ca imigranÅ£i, ca fermieri sau muncitori, ca negustori sau oameni de afaceri, sau poate chiar ca intelectuali.